Why so serious? What’s the problem?

Doar o mica plimbare. isi spuse de dimineata, insa trecuse in jur de trei ore si plimbarea lui numai era atat de "mica" precum isi propuse. Nici nu stia unde vroia sa mearga , cu o doza de cola in mana cutreiera strazile acelea, n-avea cum sa se rataceasca, le stia pe toate, mergea si tot merge, spre...nicaieri.  Poate vroia doar sa se relaxeze putin, sa-si limpezeasca gandurile, sa-si impuna o stare mai buna. In ultimele zile nu se simtise prea bine, nu era bolnav, pur si simplu, avea o stare cam proasta. Lua o gura din doza de suc, apoi o arunca intr-un cos de gunoi, bagandu-si mainile in buzunare.

Ji Seo oftă lung, trecându-şi o mână prin păr. Putea să jure că mai trecuse pe strada aia de vreo două, trei ori şi încă nu înţelegea cum se putea pierde prin acea parte a oraşului. Îşi muşcă buza inferioară cu putere continuând să meargă tot înainte până când îşi dădu seama că tot nu rezolvase nimic.
Se aşeză nervoasă pe o bancă, punându-şi coatele pe genunchi, privind în jur. Nici că avea pe cine să întrebe, rar vedea pe cineva destul de plictisit şi care nu se grăbea ca să stea să îi dea ei explicaţii. Oftă lung, încruntându-se când simţi prezenţa cuiva lânga ea.
Îşi întoarse rapid privirea spre băiatul care tocmai aruncase ceva, zâmbind puţin. Se ridică în picioare, privindu-l atentă pe băiat.
-Scuză-mă. spuse ea rapid, mutându-se în faţa băiatului.

Nu facu nici doi pasi caci in fata lui aparu o tanara roscata. Isi lasa privirea in jos spre ea, fiind putin surprins de acest lucru. O analiza usor din cap pana-n picioare, nici nu stia de ce face asta, probabil din obisnuinta, curiozitate sau de la prea multe filme cu rapiri, cine stie? Nu era el frumusetea planetei sau avea palate sa fie rapit, deci statea chill.
-Da? intreba asteptand raspunsul fetei, chiar era curios ce putea sa doreasca de la el, nu parea genul de fata care sa-i ceara numarul de telefon, zambi subtil la gandul asta.

O amuza destul de tare priviriile băiatului. Îşi ridică puţin sprâncenele, clipind de câteva ori într-un final zâmbindu-i larg. Nu vroia să pară vreo fată ciudată care agăţa pe stradă sau care avea altfel de intenţii aşa că încerca să se poarte cât de normal putea ea.
Îi analiză şi ea atentă chipul, scuturându-şi uşor capul când îşi dădu seama că aproape se holbează şi când auzi vocea băiatului care o trezi la realitate.
-Hmm, mă întrebam dacă cumva ştii unde este adresa aceasta. Este o stradă care are un complex de apartamente, corect? întrebă ea, zâmbind uşor.
Îşi dădu seama că practic nu îi arâtase nici o adresă băiatului şi se grăbi să îşi deschidă genta, scoţând o hârtiuţă mică şi întinzând-o către băiat.
-Pardon. se scuză ea, chicotind uşor, ştiind că probabil acum băiatul avea să o creadă şi o aiurită, nu doar o fată fără pic de simţ al orientării.

O asculta pe fata si chicoti cand aceasta ii arata o "adresa", era poate un complex , n-avea de unde sa stie, astepta ca fata sa scoata hartia din geanta si o lua usor in mana uitandu-se pe ea.
-Nu este nicio problema isi ridica privirea spre fata zambindu-i calm, isi duse din nou privirea pe hartie.
-Hmm... se uita prin jur. - pai...scuze ca te dezamagesc, dar e mult mai departe de aici. spuse bosumflandu-se ca un copil mic.
-Te pot conduce acolo daca vrei, desigur. spuse acesta inmanandu-i hartia, nu dorea sa sune ca un obsedat, dar nici nu vroia s-o lase in mijlocul nicaierului.

-Salvatorul meu! zise deodată, chicotind puţin.
Fata oftă uşurată, luând uşor hârtia şi băgând-o la loc în geantă, zâmbindu-i după băiatului. Era bucuroasă că nu mai trebuia să umble singură pe străzile acelea fără să ştie măcar unde să se ducă şi cum să se orienteze. Deşi, presupunea că pentru băiat nu avea să fie prea plăcut să meargă ceva timp cu o nescunoscută. Ji Seo spera că nu îl întrerupse de la vreo treabă oricum. Îşi plecă puţin capul în semn de mulţumire, zâmbind puţin în colţul gurii.
-Mulţumesc frumos. Dar eşti sigur că nu te deranjez?întrebă ea, clipind de câteva ori şi lăsându-şi capul pe o parte, privindu-l pe băiat în ochi.

Salvator? Ii suna bine, el nu putea nici sa dea o pisica jos din copac, si de cate ori nu incercase? Ce-i drept si medicii i-au spus s-o lase balta de fiecare data, isi facea singur rau.
Sa-l deranjeze? De la ce? Avea sa se plimbe singur toata ziua si era si mai perfect acum ca avea companie si o ocupatie.
-Nu ma deranjezi, nu-ti face atatea griji. zambi calm si isi aduse aminte ca ei doi inca nu facusera cunostinta.
-Hyeong. se prezenta zambind copilaresc si intinse mana spre fata. Trebuia sa faca si cunostinta cu ea, altfel fata putea concluziona alte lucruri.

Râse pentru câteva secunde, făcându-i după cu ochiul jucăuş.
-În regulă. Atunci e stabilit, te-ai ales cu mine pe ziua de azi. îi zâmbi larg şi frumos, fiind destul de fericită că nu avea să deranjeze cu nimic şi că nu mai avea nici singură să se plimbe de nebună pe străzi.
Îi prinse uşor mâna, scuturând-o uşor de câteva ori.
-Ji Seo, încântată, Hyeong. îi rosti numele zâmbăreaţă ca şi cum deja îl ştia de mai mulţi ani. Când voia era destul de prietenoasă şi se pare că băiatul o prinsese în toanele ei bune, mai ales că îi era datoare că o ajuta.
-Deci? Pe unde o luăm? întrebă curioasă, ţuguindu-şi uşor buzele, uitându-se rapid în stânga şi în dreapta.

Dadu din cap cand fata se prezenta zambind fara voia sa ce-i drept, parea tampit daca zambea tot timpul, deci mai bine o lasa mai moale cu zambitul. Cand auzi intrebarea fetei se uita in jur.
-Trebuie sa o luam pe bulevard, mergem drept inainte cateva minute, iar apoi o s-o luam pe o strada.in capul lui parea mai complicat, caci erau mai multe strazi, dar nu vroia s-o sperie ca nu se va mai putea intoarce singura.
-O sa fie simplu, o sa vezi. spuse cu o usoara nesiguranta in voce. Si o lua pe o strada pentru a iesi direct pe bulevard.

Ji Seo clipi de câteva ori, încruntându-se puţin. Era sigură totuşi că adresa aia era mai complicată decât părea. Doar ea se rătăcise şi se plimbase în cercuri mai mult de o oră, nu putea fii chiar atât de simplu. Dădu totuşi din cap în semn afirmativ către băiat, hotărând să aibă încredere în el. Poate nu deplină, pentru că deabia îl cunoscuse, dar oricum nu părea o ameninţare, asta era părerea ei.
-Hmm, am înţeles. Sper totuşi că ai telefonul la tine dacă ne rătăcim pe bune, al meu nici baterie nu mai are. zise fata râzând scurt, ciufulindu-şi puţin părul.
Îşi puse mâinile la spate şi mergea lângă băiat, uitându-se atentă în jur. Voia măcar să înveţe drumul, avea de când să-şi ia un apartament în acel complex. Părinţii ei îi dăduseră acest sfat, zicând că este un complex foarte bun.
Se întoarse deodată cu faţa spre băiat, privindu-l curioasă.
-Eşti la liceu?

Poate fata nu-l credea in totalitate si era si normal, n-avea cum sa fie chiar atat de usor, dar daca roscata se baza pe el avea sa fie totul mult mai usor, sau macar asta spera el. Isi verifica chicotind telefonul, avea bateria, dar n-aveau sa se rataceasca, era expert! Vroia sa se laude, dar mai bine o lasa balta, daca se rataceau? Daca avea emotii el si uita drumurile? Apoi fata radea de el, deci mai bine statea in banca lui.
-Wut? Par asa tanar? spuse flatat ducandu-si o mana la ceafa si privirea usor in jos.

Mergea uşor pe lângă el, privindu-l puţin încruntată când îl auzi. Ei chiar i se părea un băiat mai tânăr decât ea. Chicoti scurt, întorcându-şi privirea spre el.
-Hmm, deci nu eşti la liceu. zise ea, râzând. Da, pari destul de tânăr. Câţi ani ai? Dacă nu te deranjează că întreb.
Nu voia să pară nepoliticoasă însă băiatul chiar o făcu curioasă. Părea destul de tânăr, nu ar fii mirat-o deloc să afle că deabia a terminat liceul.
Privi puţin în sus încruntată, văzând câţiva nori pe cer. Grozav, asta ar mai fii vrut ea acum, să înceapă să ploua.

Se simtea bine sa afle ca nu arata ca un mos, probabil era un atu pentru el sa arate mai tanar sau poate nu, oricum nu prea era interesat de cum este vazut.
-Nu are de ce sa ma deranjeze. zambi catre fata, chiar nu avea dc sa-l deranjeze, era normal sa fie curioasa de varsta lui.
-Pai....douazeci si doi de ani si sunt in crestere inca. chicoti, se simtea mandru sa stie ca e asa de mare, si cate nu-si dorise el sa faca la varsta asta, dar nu se alesese cu absolut nimic.
-Tu cati ani ai? Stai! Nu-mi spune, pot a ghicesc. zise el nefiind chiar atat de sigur de asta.
-Optsprezece! spuse convins, si fata parea tanara, deci nu avea de ce sa greseasca in varsta ei.

Ji Seo mări puţin ochii, alergând uşor în faţa sa, mergând cu spatele, doar ca să îi analizeze chipul mai atentă. Poate se purta ca un copil, dar nu putea să creadă că băiatul era chiar şi mai mare ca ea. Chicoti slab, făcându-i scurt cu ochiul.
-Hmm, eşti şi mai mare ca mine! Mulţi înainte, oppa. râse scurt şi se dădu rapid din faţa sa, trecând la loc, cuminte, lângă el. Îşi trecu părul pe un umăr, zâmbind când auzi ce vârstă îi dădu băiatul.
-Nici pe aproape... se întoarse cu faţa spre el, scoţându-i limba jucăuş, fiind destul de amuzată.
-Am douăzeci de ani şi sunt la Universitate. îi răspunse ea rapid. Se încruntă când simţi câteva picături de ploaie pe umerii ei goi, uitându-se în sus.
-Ahhhmm..oppa, eşti rapid la fugă, nu? îl întrebă cu o sprânceană ridicată şi cu un zâmbet amuzat în colţul gurii.

Douazeci? Si el care era sigur ca optsprezece, da, poate chiar trebuia sa se lase deghciit, dar bine ca nu o facuse mai batrana, data trecuta se alesese cu o palma de la o fata, tot pentru ca gresise varsta.
Simti o picatura cum ii atinse obrazul si ofta, avea sa ploua? Nu avea el nimic cu ploaia, dar era sensibil, si numai o raceala nu-i lipsea.
- Da...intr-un feeel. spuse razand, stiind ca el nu prea facea sport si obosea repede, nici nu stia cum se mentine in forma la cat manca. O apuca pe fata de mana cand incepu sa picure mai atre.
-Deci...la trei, okei? Unu...doi... trase adanc aer in piept.

Începu să râdă când auzi răspunsul băiatului. Nici ea nu ştia dacă era prea rapidă dar clar sportul îl făcuse când fusese în liceu. Îl strânse uşor de mână şi rânji, aşteptând numărătoarea sa, însă se pare că practic ea trebuia să dea startul.
-Trei. zise deodată, începând să fugă, având acelaşi ritm ca băiatul. Din câteva picături, ploaia devenea din ce în ce mai deasă, transformându-se într-o ploaie de vară, care era scurtă dar cât timp dura destul de deasă.
Îşi mută o mâna deasupra capului, abţinându-se să nu râdă de situaţia în care se aflau. Era destul de udă, stropii mari udându-şi şi hainele aproape complet.
Presimţea o răceală mică, dar clar când ajungeau la acel complex şi îşi lua apartamentul, primul lucru pe care avea să-l facă era să facă două cafele.

Incepu sa alerge odata cu fata, cand aceasta dadu startul. Isi dadu in fuga hanoracul jos si-l puse deasupra capului fetei, nu vroia sa raceasca, iar apoi el sa fie vinovatul. O opri pe roscata in fata unei cofetarii si ii dechise usa lasand-o sa intre prima.
-Decat sa stam afara pe ploaia asta, mai bine asteptam sa se potoleasca. sugera tanarul. In plus, unde aveau ei sa alerge atat? Mai era pana la compelxul acela, si el stia asta cel mai bine.

Trase aer adânc în piept, continuând să alerge. Clipi de câteva ori, simţind hanoracul băiatului deasupra sa. Se uită la el cu o privire gen O să răceşti tu. şi parcă era gata, gata să îi dea înapoi hanoracul băiatului. Nu i-ar fii plăcut dacă răcea el din vina sa.
Când se opriră respira destul de greu însă nu era chiar atât de obosită. Intră înăuntru, zâmbindu-i băiatului văzând că o lăsase să intre prima.
-Bune maniere. chicoti scurt, trăgându-l uşor de mână spre o masă de la fereastră. Se încruntă când văzu cum ploaia este din ce în ce mai deasă, un mic oftat scăpându-i dintre buze.
-Jeez..frumoasă zi, huh? îl întrebă râzând pe băiat, încercând să-şi aşeze puţin părul.

Se lasa indrumat de fata si se aseza la masa privind pe geam, chia rincepuse sa ploua mai rau, dar era o simpla ploiae de vara, probabil avea sa apara soarele imediat, doar aveau putin de asteptat, nu era o persoana rabdatoare, dar nu prea avea ce face in acel moment.
Isi puse hanoracul ud pe spatarul scaunul trecandu-si razand cu mainile prin par, la el se usca repede.
-Da, ar trebui sa iesim mai des pe astfel de zile. chicoti baiatul.

Îşi ţugui puţin buzele, uitându-se la băiat.
-Eşti aşa norocos cu părul tău, cred că pe al meu o să ajung să îl storc! spuse râzând, fiind conştientă că din păr îi curgeau picături de apă. Noroc măcar nu o era chiar aşa rău din cauză că băiatul îi dădu hanoracul său pe drum.
-Hmm, să ştii că ai absolută dreptate! Ar trebui să încercăm una în care va ninge..sunt sigură că am fii nişte patinatori profesionişti. răspunse, făcându-i cu ochiul.
Îşi rezemă coatele de masă şi îşi puse bărbia în palme, privind distrasă spre fereastră.
-Măcar mai petrecem timp împreuna. spuse şi dădu scurt din umeri, întorcându-şi privirea spre băiat.

Da, se descurca perfect pe gheata, atat de perfect incat dupa prima si ultima sa "plimbare" la patinoar, a preferat sa stea departe de gheata, nu de alta, dar asta i-au recomandat si medicii.
-Da, avem timp sa ne cunoastem. ii zambi fetei. -Si daca tot suntem aici... isi freca palmele si isi linse usor buzele luand meniul in mana. [/b]..hai sa comandam ceva.[/b] completa baiatul dupa o scurta pauza. Era mare fan al dulciurilor si nu putea refuza o asa oferta.

Ji Seo chicoti, văzând ce reacţie avea băiatul cânv venea vorba de dulciuri. Era simpatic şi părea mai copilăros decât îl arâta vârsta, desigur ăsta era un avantaj imens.
-Hmm, fanul dulciurilor? întrebă ea chicotind, luând şi ea un meniu. Se uită direct la îngheţată. Poate era destul de nebună să mănânce îngheţată când ploua, dar tot era vară şi ea avea poftă deci nu se putea opri.
-Omo..îngheţată, clar! zise hotărâtă, închizând meniul.

Afirma din cap la intrebarea fetei, nu se simtea prea batran ca sa manance multe dulciuri si sa se uite la desene animate, cu siguranta avea sa-l prinda "minunata" varsta de 70 de ani in fata televizorului, la un ep din Vaca si Puiu sau al desen animat si cu multe jeleuri , prajituri si restu'.
Incepu sa rada la reactia fetei. -Eu vreau o doza de cola si....si...hm...o savarina. spuse zambind ridicandu-si privirea spre chelnerita, apoi se intoarse cu privirea la roscata.
-Poate n-o sa fie chiar atat de plictisitor azi, nu? zambi.

Zâmbi către el, după îşi mută privirea spre geam când băiatul comandă. Îi plăcea ploaia, mereu era lucrul care o calma cel mai bine. Văzu cum soarele apare uşor, uşor, ploaia ajutând la apariţia unui curcubeu destul de frumos.
-Neeh, uită-te pe geam! spuse chicotind, considerând că peisajul era unul drăguţ.
Dădu din cam în semn afirmativ când îl auzi pe băiat.
-E o zi liniştită şi relaxantă, îmi place. Mă bucur că te-am răpit de pe stradă!

S-a uitat la comanda fetei pe geam fiind uimit de peisaj, isi aducea aminte de copilarie, mereu icnercase sa prinda curcubeul, dar acesta parea sa fuga de el si de fiecare data se enerva si ajungea plangand acasa, pentru un baiat, era si poate este destul de sensibil.
Incepu sa rada la spusele fetei. -Si eu ma bucur, daca m-ar rapi o fata draguta zilnic, nu mi-ar displacea. chicoti.