"A creative man is motivated by the desire to achieve, not by the desire to beat others."

Glasuri pline de viaţă, câteva râsete colorate aveau să umple localul doar în câteva clipe de la primele ore ale dimineţii. Comenzi peste altele, însă nu în număr mare, ci aşa cum era de obicei. Pe uşa cafenelei, intră cu paşi timizi un tânăr blond, destul de înalt, cu o piele neobişnuit de albă, iar ochii de un negru profund cercetau doar o clipă de jur-împrejur. Mâinile eram adâncite în buzunarul hanoracului, dat fiind faptul că şi afară era o vreme mai rece. Îşi mişcă din loc trupul amorţit şi păşeşte agale către o masă mai retrasă, dar totuşi lângă fereastră; se aşează în cele din urmă pe scaun, dându-şi glula jos de pe cap, lăsându-şi la vedere şapca cu inscripţii mari. De cele mai multe ori aspectul îi trăda vârsta, dar reprezenta un lucru minor pentru tânărul Luhan.
Priveşte în gol pentru o fracţiune de secundă şi uşor, îşi închide ochii. Îi redeschise încet, irişii ciocolatii îndreptându-se către agitaţia de afară, lucru care îl determină să-şi maseze încet, lent tâmplele cu vârful degetelor lungi însă în următoarea clipă tresare uşor când o chelneriţă apăre în dreptul lui. Îi zâmbeşte amabil, comandând o ciocolată caldă, atenţia sa îndreptându-se în fiecare colţişor al localului. Surâde în sinea lui, surprins în mod plăcut cum de alţii pot fi atât de energici la o oră atât de matinală, mai ales că tânărul nu dormise de câteva nopţi încoace lucru ce îl determina să ofteze uşor.

outfit:

Îşi îndreaptă din nou privirea către geam, uitându-se pierdut la trecătorii grăbiţi, încercând să înţeleagă ce este cu atâta grabă, atâta stres în jur. Oftează lung, lăsându-şi chipul în palma sa mare şi albicioasă, ţuguindu-şi uşor, dar într-un mod adorabil buzele. Era un tic de-al său, un lucru ce iar îi trăda vârstă şi nu părea de 23, probabil arăta de vreo 16. Abia realizează ce se petrece în jurul său, mai ales când aude o voce mai subţire gâdilându-i auzul. Lent, îşi îndreaptă irişii mari şi ciocolatii, tremurând, către prezenţa feminină din faţa sa. O priveşte atent pentru câteva momente, dar nu pentru cine ştie ce motiv, ci pentru a realiza ce tocmai îl întrebase - mai ales pentru faptul că era cu mintea în altă parte. Abia când face contact cu realitatea şi adună cuvintele pentru a forma respectiva frază, clipeşte des de câteva ori şi aprobă încet din cap, precum un copilaş mititel.
- Da, te rog. Ia loc. îi răspunde calm şi blând, o voce plăcută auzului, aşezându-şi cu grijă mâinile pe masă.

Între timp comanda băiatului soseşte, iar atunci Luhan îi plăteşte şi îi mulţumeşte printr-un zâmbet simplu şi finuţ. Gustă din lichidul dulceag şi îşi trece uşor degetele albicioase şi lungi prin părul auriu ca spicul de grâu. Avea atâtea de făcut încât nici zilele trecute nu reuşise pe deplin să-şi finalizeze cântecele compuse, coregrafia.. şi aşa se simţea extenuat. Dar tot ce avea de făcut era să o ia mereu de la capăt după un scurt timp de relaxare.
Îşi scoate telefonul pe masă, privindu-l lung şi oftează subtil. Cuprinde cana fierbinte de ciocolată cu ambele palme şi o ascultă liniştit, îndreptându-şi irişii mari precum două bobiţe de strugure către cei ai tinerei brunete.
- Cam tot timpul este aglomerat aici.. murmură tânărul, buzele sale formându-se într-un micuţ "o" mai mult pentru faptul că era dezamăgit de îmbulzeală, dar nu avea ce face - era unul din localurile sale favorite aşa că făcea de fiecare dată câte un compromis.
- Luhan, încântat. se prezintă în cele din urmă şi de data aceasta, buzele i se arcuiesc într-un zâmbet dulce şi plăcut. Tot ce-şi dorea era o zi normală, cu o persoană normală, fără să aibă parte de vreun asalt din partea unui fan sau un telefon din partea managerului. Hotărât, îşi îndreaptă ochii către telefonul de pe masă şi în mai puţin de câteva secunde, îl trece pe silenţios.