Sweet day of relaxing

Trecuse atat de mult timp de la ultima sa zi libera incat uitase complet cat de bine era sa te poti relaxa fara sa iti faci griji ca trebuie sa participi la vre-un interviu sau ca trebuie sa lucrezi la nul album sau noile coregrafii. Doar el, parcul, rasetele copiilor si soarele ce incalzea usor atmosfera- nici ca vroia mai mult de-atat.
Nici macar nu ii pasa ca lumea din jur il privea si ca fetele incepeau sa-i dea tarcoale, recunoscandu-l de ceva timp. Tot ce vroia el era sa se relaxeze putin pe banca de langa lac, sa stea la umbra salcamului si sa hraneasca pasarile cu bucati de paine, asa cum obisnuia sa faca si in trecut cand avea mai mult timp liber. Ii placea aici, linistea ce era mereu patrunsa de chicotelile si strigatele copiilor, jocurile lor infantile si zambetele atat de largi ce luminau si mai mult tot ce ii inconjura si spera ca putea sa zaboveasca ceva mai mult timp aici, sa leneveasca si sa faca mai nimic inafara de hranitul pasarilor ce s-au strans, fara frica, la picioarele lui sau pe marginea lacului.
Cand painea se termina, Hyun isi sprijini spatele de banca si privi zambitor inainte, trecandu-si o mana prin parul negru si rebel. Cand aveai totul, faima si bani, incepea sa-ti fie dor de clipele de liniste din trecut cand nu faceai mai nimic toata ziua si cand ieseai impreuna cu prietenii la un film sau intr-un club. Acum, nici macar asta nu-si mai permitea si pierduse legatura cu majoritatea prietenilor sai si, intr-un fel, il durea destul de mult.

Ji Seo era destul de nervoasă. Fratele ei era un adolescent în toată firea deşi era gata, gata să-i facă ei mereu probleme cu glumele şi şotiile sale nebuneşti şi prosteşti. Fata oftă lung, alergând în spatele său când băiatul o luă la fugă din casă.
-Yah, nu mai alerga! strigă ea după el, însă degeaba. Fratele ei făcea doar ceea ce voia şi se pare că nu avea de gând să o asculte oricum. Cum de putea ea, o persoană aşa calmă deobicei, să se aleagă cu cel mai energic frate? Se opri la un moment dat, împreunându-şi mâinile la piept şi uitându-se în faţă spre fratele ei care tot alerga spre parc.
Fata îl urmării cu paşi micuţi, până când văzu că fratele său se întâlnise cu toţii prietenii săi în acel parc. Era pedepsit de părinţii săi şi lăsat în grija ei, acum aveau să o certe pentru lipsa ei de responsabilitate. Se apropiă de el şi îl privii atentă.
-În trei ore acasă, m-am făcut înţeleasă? zise pe un ton serios, privind-l cu o sprânceană ridicată, fiind supărată pe el. Încerca să ignore privirile obsesive ale prieteniilor lui, însă era cam greu. Se întoarse cu faţa spre ei, bufnind în râs.
-Sunt mai mare cu doi, trei ani decât voi, luaţi-vă gândul. zise Ji Seo amuzată, făcându-le scurt cu ochiul.
Trase aer adânc în piept şi plecă de lânga fratele ei, zâmbind larg spre frumoasa privelişte. Era frumos şi cald afară, se bucura totuşi că a ajuns aici. Îşi întinse puţin braţele şi o luă la plimbare lent prin parc, aşezându-se pe aceiaşi bancă cu un băiat, însă stând mai departe de el. Începu să râdă când văzu doi băieţei jucându-se, aducându-şi aminte de cum făcea fratele ei când era mic.
-Copii..şopti uşor, un zâmbet dulce apărându-i pe chip, mutându-şi imediat privirea spre băiatul care stătea pe bancă cu ea, deabia atunci realizând defapt că nu era singură.

-Intr-adevar. Spuse amuzat cand o auzi pe fata soptind, privind si el in tot acest timp spre acei doi baieti ce se jucau fara a avea vre-o grija pe lumea asta, gandindu-se cat de mult ii lipsea si lui sa fie iarasi copil, sa se joace toata ziua, sa nu ii pese de absolut nimic decat de jocurile puierile ale copilariei. Trebuia totusi sa recunoasca ca nici in situatia de fata nu se putea plangea. Isi traia visul, chiar daca asta ii ocupa aproape tot timpul liber.
Isi indrepta privirea spre roscata de langa el, zambindu-i sarmant cand privirile lor s-au intalnit, observand ca aceasta dispunea de o frumusete si eleganta naturala cum rar vazuse, chiar si acum cu slujba sa. Trebuia sa recunoasca: era putin surprins iar asta il facu sa rada scurt, mai silentios, si isi muta iarasi privirea inainte.
-Nu am mai venit de ceva vreme pe-aici si abia acum realizez tot ce am pierdut: nici macar nu mi-am dat seama ca fetele frumoase, precum tine, au inceput sa fregventeze parcul asta micut.
Tonul folosit era unul specific lui: cuceritor, dulce si calm. Se apleca usor in fata, tinandu-si antebratele impreunate pe genunchi, privind iarasi spre acei copii ce se jucau.
-Nu ti-ai dori sa poti da timpul inapoi si sa fi iarasi copil? Sa te joci toata ziua fara sa trebuiasca sa lucrezi, sa exersezi sau sa inveti? Fara sa ai vre-o grija si fara sa iti pese de nimic altceva inafara de jocurile tale? Ah... asta ar fi ceva.

Ji Seo clipi de câteva ori, zâmbind puţin când văzu că băiatul îi răspunde. Adevărul era că acea privelişte o făcu să devină puţin melancolică. Nu se aştepta ca amintiri cu fratele ei de când erau mici să mai existe în mintea sa. Trase aer adânc în piept, punându-şi coatele pe genunchi, privind pierdută în faţă, la un moment dat mutându-şi părerea spre băiat.
Se încruntă puţin când îl privii mai atentă, dându-şi seama de cum arată defapt. Zâmbi scurt în colţul gurii, analizându-i atentă chipul, de la ochi la buze, de la buze la ochi şi tot aşa, nu îi era prea uşor să se plictisească de ceea ce vedea. Era un bărbat frumos, trebuia să recunoască. Îşi mută din nou privirea în faţă, mutându-şi palmele pe obraji, o irita faptul că se înroşise puţin, aşa ceva nu i se putea întâmpla ei.
Chicoti încet când auzi ce spune, întorcându-şi din nou privirea spre el.
-Sunt o fată frumoasă? întrebă, zâmbind larg şi privindu-l blând pe băiat în ochi. I se părea că îl cunoaşte de undeva..dar nu ştia deloc de unde să îl ia mai exact. Clipi de câteva ori, apropiindu-se mai mult de el.
-Scuză-mă, dar te cunosc de undeva? întrebă ea într-un final, umezindu-şi uşor buzele cât timp încă îl privea.
Îşi trecu o mână prin păr, rezemându-se cu spatele de banca. Ascultă atentă ceea ce spuse băiatul, făcând-o să zâmbească. Din două motive: primul pentru că nu credea că acel gen de băiat mai exista, care să se gândească şi la lucruri de genul şi al doilea pentru că avea dreptate şi mai multe amintiri fiind din nou prezente în mintea ei.
-Ai dreptate. zise deodată, zâmbindu-i larg şi dulce. Dar probabil aşa e normal..noi creştem şi alţii ne iau locul. Nu crezi? întrebă uşor tristă, gândindu-se că nu ar fii fost rău să dea puţin timpul înapoi.

-Da, asa este. Iar cei ce ne iau locul sunt acolo cu un motiv: sa ne aminteasca ca si noi am fost copii precum ei si, intr-un fel, sa ne faca in ciuda ca nu mai putem avea parte de distractia lor.
Rase scurt ca apoi sa-si treaca o mana prin par si sa ofteze adanc, usor melancolic. Isi lipi spatele de banca, pastrandu-si inca zambetul pe buze, gandindu-se la intrebarrile puse de catre tanara.
-Da, te consider o fata foarte frumoasa desi, am intalnit multe astfel de fete. Tu doar ai ceva natural al tau ce te ridica cu mult deasupra lor. Si, probabil, m-ai vazut intr-un film sau serial sau un videoclip. Ah, scuza-mi manierele: Kim Hyun-joong, imi pare bine de cunostinta.
Se prezenta in cele din urma si isi intinse galant mana spre tanara in timp ce ii zambea sarmant. Nu avea nimic impotriva sa se prezinte in fata unei tinere atat de fermecatoare si sa-i destainuie ca era unul dintre idolii Coreei. In fond, nu credea ca fata avea sa fie precum restul si sa faca tam-tam din cauza acestui lucru. El chiar o considera o fata normala care nu dadea mare importanta acestui amanunt legat de existenta brunetului si chiar spera ca asta sa fie adevarat si sa nu o deranjeze cu nimic sau sa nu o faca sa se simta ciudat sau incomod in preajma lui. Ar fi fost destul de trist, mai ales ca acum avea cu cine sa vorbeasca.

Dădu uşor din cap în semn că îl aprobă, oftând lung. Aşa era, nu puteai să mai ai inapoi ceea ce deja ai pierdut şi ceea ce a trecut. Fiecare perioadă este menită să lase amintiri şi să însemne ceva, fiecare avea destule.
-Trist dar adevărat. spuse, surâzând uşor, dându-şi câteva fire de păr la o parte de pe chip, mutându-le lent pe după urechea sa.
Îl ascultă pe băiat cu atenţie, cuvintele sale fiind destul de credibile deşi ea se învăţase că nu este bine să aibă încredere în băieţi. Nu, chiar nu era bine. Îi zâmbi scurt dar dulce, aplecându-şi puţin capul roşcat în semn de mulţumire, rămânând însă şocată când îi auzi numele. Deci era un idol, asta era mai mult ca sigur.
-Mulţumesc, îţi apreciez complimentele. Şi tu eşti un bărbat destul de fermecător din câte observ. ţinu ea să precizeze, dându-şi seama că brunetul probabila vea o experienţă uriaşă în a face fetele să se simtă bine doar prin cuvinte.
Clipi de câteva ori, muşcându-şi puţin buza inferioară. Trebuia să recunoascp, îi plîceau câteva cântece de la el, ba chiar îl urmărise într-un film. Dar nu avea să recunoască asta, era prea jenant. Îşi mută mâna uşor în a sa, scuturând-o lent de câteva ori,
-Am înţeles, faci o treabă buna! Eu sunt Park Ji Seo, încântată. spuse ea zâmbind larg, abţinându-se şi de la alte comentarii, brunetul sigur avea să creadă că exagerează dacă începea să vorbească mai mult. Şi fratele meu te admiră. chicoti scurt, ceea ce a spus fiind chiar adevărat.

Zambi larg cand auzi complimente din partea acesteia, insemnand mult pentru el. Desi le auzea zilnic, nu si le dorea insa acestea erau mai speciale si nu intelegea de ce anume. Si totusi, se bucurase sa le auda.
-Multumesc mult, inseamna mult pentru mine sa aud asta si sa-mi complimenteze cineva si munca pe deasupra. Chiar se bucura ca aleseze drumul asta in viata si ca cineva pe care nu-l cunoscuse pana acum, cineva care parea atat de normal sa-i aprecieze munca insemna enorm pentru el. Nu prea interactiona cu fani iar cu oamenii normali mai deloc si asta nu din cauza ca nu-si dorea, ci ca nu avea timp insa, pentru acest lucru, avea sa lucreze si mai mult in viitorul apropiat.
O privi surprins cand auzi ca si fratele acesteia il admira, zambind larg si se ridica de pe banca, apropiindu-se de tanara.
-Atunci, de ce sa nu-i facem fratelui tau o vizita si sa-i aratam ce sora grozava are incat il are ca si prieten pe idolul acestuia.
Ii intinse galant mana ca sa o ajute sa se ridice, facandu-i scurt cu ochiul ca apoi sa zambeasca in modul lui strengaresc. Cu siguranta fratele acesteia va fi surprins si chiar vroia sa ii vada reactia la adresa surorii sale. Oare avea sa o complimenteze si sa-i spuna ca avea cea mai grozava sora din lume? Chiar era foarte, foarte curios in legatura cu asta.

Fata zâmbi larg. Era normal că se bucura, într-un fel îl înţelegea pe băiat. Sigur nu avea prieteni adevăraţi care să fie cu el şi sigur viaţa de idol nu era una deloc uşoară. Ea încă se mira că brunetul avea timp să stea printr-un parc aşa normal, fără vreo gardă de corp sau ceva. Niciodată nu se ştia ce avea vreun fan prin minte.
-N-ai pentru ce, sir. spuse ea amuzată, făcându-i scurt cu ochiul.
Hmm, idea sa nu era una rea. Fratele ei era un băiat total complicat şi nebun, care îşi petrecea mereu timpul cu gaşca sa, dar sigur prezenţa unuia dintre idolii pe care il plăcea, avea să-l înveselească. Zâmbi şi îi luă uşor mâna, ridicându-se în picioare.
Ştia că probabil fratele ei nu avea să îi fie pe veci dator şi asta din cauză că era prea mândru, însă sigur avea să fie fericit şi să o asculte mai des.
-Sună bine, dar întâi trebuie să îl găsim. A plecat cu prietenii săi şi.ceva îmi spune că s-a dus în club. zise oftând, uitându-se după fratele ei care chiar dispăruse. Dacă te deranjează să mergem după el, îi poţi lăsa un autograf, sigur va fii foarte încântat şi..supărat pe mine că nu l-am căutat dar mai mult încântat! râse scurt şi îşi îndreptă privirea spre băiat, aşteptându-i răspunsul.

-Nici vorba! Sincer sa fiu, a trecut ceva vreme de cand nu am mai intrat in vre-un club in calitate de client sau asa ceva asa ca, mi-ar face placere sa te ajut sa-l cauti.
Ii zambi larg si ii intinse bratul iar dupa ce tanara il cuprinse, s-a lasat ghidat de ea catre club caci el habar nu avea unde trebuia sa mearga. Nici macar nu ii pasa daca avea sa fie vazut la brat cu tanara roscata chiar daca stia ca unii paparazzi sunt pe urmele lui de ce timp. Nu era genul care sa se ascunda si fanii lui cu siguranta vor intelege in caz ca Hyun va trebui sa le explie ce s-a intamplat. Tanara era doar o noua prietena de-a lui si nu era nimic rau in a petrece putin timp alaturi de aceasta. Pana la urma, si brunetul era un simplu om si avea si el dreptul, uneori, la o viata normala. Nimeni nu il putea judeca pentru lucrul asta si nimeni nu-i putea lua pana si aceasta mica fericire.
-Daca fratele tau are voie in club, este deja major, nu? Sau acum cluburile primesc si minori?
Intreba confuz in timp ce si-a indreptat privirea spre aceasta, cazand pe ganduri.

-Oh, mă bucur atunci! zâmbi larg şi îi strânse uşor braţul, începând să meargă uşor spre clubul pe care fratele ei şi prietenii lui îl frecventau mai mereu. Îi era puţin teamă să-şi ridice privirea spre lumea care trecea pe lângă ea. Trebuia să se simtă mândră că era la braţ cu o vedetă, corect? Dar oare de ce nu o făcea? Ji Seo nu era fata care să îi peste neapărat de asta, deşi ea avea aşteptări imense de la oricine. Îşi muşcă uşor buza inferioară, mai mult temându-se pentru brunet.
-Este în regulă dacă eşti văzut aşa cu mine? întrebă deodată, neputând să-şi abţină curiozitatea. Nu voia să îi facă lui probleme mai exact.
Râse scurt când auzi ce spuse de fratele lui.
-Nu, are şaptesprezece ani. Dar..familia noastră e mai diferită ca să zic aşa, îi este permis să facă orice din nefericire. zise roşcata, un oftat mic ieşindu-i printre buze.
Fratele ei avea mai multă libertate ca ea, deşi ea era mai mare cu trei ani, asta o enerva deobicei.
Trecu de câteva străduţe, intrând pe una aglomerată şi populară a oraşului. Multe cluburi şi o populaţie destul de mare, mai ales de fotografii răutăcioşi. Ji Seo îşi muşcă buzele văzându-l în faţa clubului pe fratele său, stând pe jos, fumând şi bând mai rău ca un drogat. Era singur, probabil mai rămăseseră după ce prietenii săi plecaseră. Roşcata se uita în jur şi se opri, trăgându-l pe brunet după colţul străzii. Era prea periculos să se mai apropie de clubul acela, pe partea cealaltă a străzii fiind prea multă lumea şi câţiva fotografi, probabil mai era vreo vedetă importantă în club.
-Oppa.. Ji Seo se înfricoşă puţin, strângându-l puţin mai tare pe băiat de mână, mutându-se uşor în spatele lui. Era mult mai înalt ca ea, fără să-şi dea seama se simţea oarecum protejată de el. Fusese o idee aşa proastă să-l aducă aici..şi el avea să aibă probleme dacă era văzut cu ea.
Îşi lipi pieptul de spatele său, încă ţinându-l cu putere de mână. Îl auzi pe fratele său zbierând, pielea făcându-i-se brusc de găină. Dacă Joon se bătea cu cineva îşi alesese cel mai prost moment! Nu putea să iasă de după colţul ăla şi să rişte cariera lui Hyun Joong. Îşi trecu mâna liberă prin păr, ciufulindu-se puţin, era un tic nervos de al său. Îşi mai muşcă odată buza inferioară simţind cum câteva firicele de sânge îi alunecă pe bărbie, se şterse rapid, uitându-se în sus spre capul brunetului.
Ce Dumnezeului putea să facă? Şi să îl lase singur pe fratele ei acolo nu putea.
-Ce să fac? şopti uşor speriată, strângând încă puţin mâna băiatului, încă fiind rezemată cu pieptul de spatele lui.

Mergea zambitor alaturi de fata, observand cum cei din jurul lui ii priveau. Trebuia sa recunoasca, se simtea destul de bine mergand la brat cu o tanara atat de frumoasa precum ea si se simtea si bine sa-i vada pe toti acei tipi cum se uitau gelosi la el.
-Nu trebuie sa iti faci griji pentru mine. Viata mea privata nu-i priveste pe altii, chiar daca sunt idol.
Dadu indiferent din umeri si o asculta atent in timp ce vorbea, intelegand acum ce vroia sa spuna si, intr-un fel, nu prea era bine chestia asta dar nu avea nici un drept sa comenteze asupra deciziilor parintilor ei. Ar fi fost nesimtit daca ar fi facut un asemenea lucru asa ca preera sa dea usor din cap si sa priveasca inainte, ramanand tacut.
Privi curios in jur cand au ajuns insa nu prea reusi sa vada multe lucruri caci roscata il trase de-acolo si il luase prin surprindere, neintelegand ce se intamplase iar faptul ca aceasta se ascunse in spatele sau, nu il ajuta deloc sa inteleaga ce se intampla cu ea. Faptul ca il strangea atat de mult de brat si ca incerca sa se ascunda cat mai bine il ingrijora iar trupul ii tresari cand auzi acel tipat, privind alarmat inainte. Isi stranse mana in pumn, simtind cum tot sangele i se urca in cap. Se intoarse cu fata spre fata, tinand-o usor de umeri, privind-o serios in ochi.
-Ramai aici, ma intorc imediat.
Ii dadu drumul si o lua imediat la fuga spre club, abia acum realizand ca fratele ei patise ceva si acesteia ii era frica si din cauza asta se tot ascunse si isi facuse griji. Nici macar nu ii pasa ca avea sa fie fotografiat sau ca erau si alti fani in jurul sau. Daduse buzna in acea lupta si trecu imediat la actiune, folosindu-se de toate cunostintele sale in materie de lupta ca sa scape de acei huligani ce ii facuse rau tanarului si, trebuia sa recunoasca ca nu i-a lasat sa scape prea usor, chiar daca si el se alesese cu buza afectata insa nu-i pasa. Il prinse pe tanar de tricou cu ambii pumnii, tragandu-l aproape de el.
-Ce naiba faci copil prost?! Abia daca ai 17 ani si tu deja iti pierzi viata aici si ii lasi pe altii sa te bata?! Ce fel de adult vei ajunge?! Vino, mergi cu mine!
Spuse pe un ton ridicat, il mustra ca apoi sa le spuna ''telespectatorilor'' ca show-ul a luat sfarsite si ca e timpul ca fiecare sa-si vada de treaba lui. Il lua pe tanar de-acolo si se asigura ca nimeni nu-l urmarea, ducandu-se inapoi la roscata, o dara subtire de sange scurgandu-se pe barbie din cauza loviturii la buza.

Privea pierdută în ochii săi, ascultând însă ceea ce el spunea. Să stea aici şi să nu facă nimic? Nu voia asta, s-ar fii simţit o laşă teribilă şi chiar aşa era, ea chiar nu era în stare să îşi protejeze fratele, vârsta ei era degeaba înaintată faţa de a lui. Clătină uşor din cap, simţind puţin cum se zguduie în interior şi în exterior când băiatul fugi de lânga ea. Îşi muşcă obrazul cu putere pe dinăuntrul gurii, simţind că îi vine să plângă însă încerca să se abţină. Nu doar fratele ei făcea probleme şi ea era perfectă la asta din câte se pare.
Îi era atât de frică încât când brunetul se îndepărtă de ea întinse mâna în faţă ca să îl prindă de ceva şi să-l tragă înapoi după ea. De bluză, de mână, de pantaloni de orice..faptul că făcea asta şi se expunea în acest fel o făcea să se simtă teribil de vinovată.
Se dădu uşor mai în faţă, reuşind să vadă tot ce se întâmplă acolo. Erau atât de multe sentimente prezente în inima ei încât nu ştia cum mai trebuia să se simtă. Admiraţie, frică, furie şi un sentiment care o făcea să vrea să îi mulţumească băiatului cu orice şi-ar fii dorit el. Îi era total recunoscătoare. Îşi puse palmele pe ochi când bătaia devenea din ce în ce mai rea, neputând să vadă cum idolul ei se alegea cu un pumn..
Tremură când îl auzi cum ţipa la fratele său, fiind bucuroasă că însfârşit cineva îi făcuse o scurtă morală, trebuia trezit la realitate. Trase aer adânc în piept când se întoarse, simţind cum tremură din toate încheieturiile.
Era lovit şi destul de furios, însă ea era extrem de ruşinată şi se simţea teribil de vinovată. Acei jurnalişti sigur prinsese poze cu el în acel scandal. Se uită la fratele ei, trăgându-l cu putere de antebraţ. Îl venea atât de tare să îl plesnească însă chiar nu putea. Nu o ţinea inima.
-Nu mai ieşi din casă, vorbesc serios! îi privi încruntată şi încerca să pară dură deşi era pierdută în cuvinte şi în scenele de mai devreme.
Îl împinse pe fratele ei în faţă, spunându-i să ia un taxi după se întoarse cu faţa la brunet.
-Î..îmi pare atât de rău, nu trebuia să faci parte din asta. Ţi-am făcut numai probleme. zise cu privirea în pământ, abţinându-şi lacrimile formate în ochi. Îl apucă pe băiat de mâna, ridicându-şi uşor privira spre chipul său.
-O să mă revanşez.. zise, zâmbindu-i dulce, ridicându-se uşor pe vârfuri, pentru a îi şterge cu degetul ei mare, sângele pe care îl avea pe bărbie şi buze.
Se simţea aşa penibilă şi neajutorată..ura sentimentul ăsta. Îl trase pe brunet uşor după ea, ţinându-l destul de strâns de mână, urcând în taxiul pe care fratele ei îl comandase.
Trase o gură mare de aer şi coborâră din taxiu când ajunseră, lăsându-l în urmă pe fratele ei ca să rezolve cu plata.
-Măcar să rezolvam buza aia.. spuse şoptit şi deschise poarta mare a casei ei pentru a intra în curtea aceia imensa.
În momente ca asta ura că avea ditamai casa, palat aproape. Fără să-şi dea seama încă îl ţinea de mână dar..nici că o deranja, ştia că probabil pumnii îl dureau şi că se şi julie. Deschise uşa când ajunse însfârşit, câteva menajere aplecându-se în faţa sa.
-Sunt sus. Aveţi grijă de rănile lui Joon. Dacă iese din casă sunteţi concediate. zise pe un ton dur dându-şi seama că exagera. Le iubea pe acele femei drăguţe care avuseră grijă de ea de când era mică. Dar acum era aşa stresată încât nici nu mai ştia de ea..
-Mergem sus şi avem grijă de rănile tale..după o să încerc să rezolv cu pozele din ziarele de mâine, bine? întrebă cu un zâmbet trist, fără să îl poată privi pe băiat, luând-o uşor sus pe scările din porţelan.

O privea atent pe fata si se bucura enorm ca o putuse ajuta si ca-i scoase fratele din probleme dar nu ii placea deloc sa o vada atat de ingrijorata si la un pas de-a plange. O fata atat de frumoasa precum nu ar trebui niciodata sa planga ci doar sa zambeasca caci asta o face si mai atragatoare, si mai frumoasa.
Il privi pe tanar in timp ce se duse spre taxi ca apoi sa isi intoarca privirea spre ea, incruntandu-se usor cand incepuse sa-si ceara scuze si cand denota ingrijorarea pe care i-o purta. Era clar ca nu trebuia sa faca asa ceva si era clar ca nu avea de ce sa se ingrijoreze. El alesese sa faca asta si o va mai face inca o data daca era nevoie, fara sa stea pe ganduri. Dorea sa-si spuna ca nu era nevoie sa faca nimic insa nici nu a mai apucat caci deja a fost tras in taxi, privind confuz in jur pana ce au ajuns, se pare, acasa la aceasta. Avea o locuinta impresionanta si, ce era si mai impresionant, era taria pe care aceasta o afisa, facandu-l sa chicoteasca usor.
Ofta adanc si o opri pe fata din drumul ei, intorcand-o iarasi cu fata spre el, tinandu-si mainile pe umerii ei micuti.
-Te rog, inceteaza. Nu am facut asta ca sa-ti atrag atentie, nu am facut-o ca tu sa iti faci griji pentru mine sau sa-mi fi datoare si sa trebuiasca sa mi te revansezi. Am facut-o pentru ca am vrut, pentru ca stiu cum e sa fi in situatia fratelui tau.
Spuse serios in timp ce o privea adanc in ochi, zambindu-i apoi sarmant. O cuprinse strans in brate, netezindu-i tandru parul rosu in timp ce privea inainte.
-Esti o sora grozava si se vede ca ti mult la fratele tau dar inceteaza sa-ti mai faci griji pentru mine. E doar o simpla lovitura, se poate ascunde usor, va trece usor, nu ma afecteaza cu absolut nimic si nici nu imi pasa de presa sau de scandaluri. Am salvat pe cineva, nu l-am omorat. Esti mult prea frumoasa ca te vad cu lacrimi in ochi si riduri de ingrijorare asa ca, te rog, revino-ti. O sa stau eu, personal, de vorba cu fratele tau si te asigur ca voi rezolva totul, bine?
Intreba in timp ce o indeparta putin cat sa o priveasca adanc in ochi si sa-i zambeasca larg.

Oricât de mult băiatul însista, Ji Seo tot se simţea vinovată. Poate a fost propria sa intenţie însă dacă ea nu era probabil nu avea să-şi petreacă în aşa stil. Îşi muşcă uşor buza, privindu-l atentă în ochi. Nici nu ştia ce să îi zică. Era atât de sincer, fermecător şi grijuliu încât nici nu putea să îi reproşeze ceva.
Dădu afirmativ din cap însă într-un fest macanic, nu era sigură pe ea oricum. Oftă lung şi clipi de câteva ori, mutându-şi mâinile pe spatele său, strângându-l şi ea uşor în braţe, era destul de greu să se abţină să nu plângă pe umărul său, însă trebuia să aibă şi ea măcar puţină tărie.
Zâmbi uşor când îl auzi deşi era tristă şi cu moralul la pământ oricum.
-Nu sunt deloc o soră buna, sunt una iresponsabilă.. asta era tot ceea ce putea zice, ştia că aşa era. Înghiţi în sec şi îl privi atentă în ochi, complimentele sale păreau atât de sincere, nu ca cele rostite de ceilalţi băieţi pe care îi cunoscute.
Dădu de câteva ori din cap, împingându-se uşor din îmbrăţişarea sa, fiindu-i destul de greu să se îndepărteze cu totul, era aşa ciudat pentru ea.
-În regulă. Dar..rana de la buza nu o lăsăm infectată, bine? Şi mulţumeste pentru că m-ai făcut să mă simt mai bine.. îi zâmbi larg deşi nu total cu încredere în ea, începând să urce scările rapid.
-Haide, o să rezolvăm şi cu Joon după ce este şi el puţin pansam, presupun că nu a rămas intact de la băieţii ei.
Norocul roşcatei era că părinţii ei erau plecaţi din oraş, asta amâna morala ei cu, câteva zile.

Ofta adanc, stiind prea bine ca tanara roscata si nu avea sa si-o ierte prea usor insa, avea el sa o convinga intr-un fel. Trebuia sa recunoasca ca era un tip impulsiv si ca nu se gandea la consecintele faptelor lui pentru ca nu-l prea interesau insa, chiar si daca ar fi stiut deja ca o va face pe tarana sa se simta vinovata si sa fie trista, tot i-ar fi salvat fratele. O urma pe scari si ramase tacut pentru cateva clipe, privind curios in jur ca apoi sa priveasca inainte, spre ea.
-Sti... nu trebuie sa te arati atat de puternica in fata mea. Daca eu eram in locul tau, si mie mi-ar fi fost frica. E okey daca vrei sa plangi, eu nu te voi judeca niciodata. Esti o sora buna, Ji Seo, chiar esti. Iti pasa atat de mult de fratele tau incat ma uimesti, sincer.
Spuse in timp ce se opri pentru o clipa in loc, cuprinzandu-i usor mana intr-a lui ca si fata sa se opreasca.
-Daca ai fi fost sora mea, as fi fost cel mai norocos frate din lume. Doar pentru ca fratele tau a intrat in belele nu inseamna ca esti iresponsabila. Si eu m-am batut foarte mult cand am fost de varsta lui ba chiar am ajuns la sectie odata dar nu a fost vina nimanui as aca nu te mai invinovati, nu te mai preface ca poti indura asta cand se vede cat de mult vrei sa plangi. Ji Seo, poti plange, nimeni nu te va judeca.

Era tăcută şi privirea ei era spre podea. Mergea atât de neatentă încât nici nu îşi dădu seama dacă trecuse de baie sau nu, era total  în altă lume. În aceea în care se credea o persoană oribilă care făcea numai probleme. Îl ascultă pe băiat însă nu îşi putea întoarce privirea spre el, ştia că are dreptate şi că tăria pe care o arâta era doar o faţadă prost pusă. Trase aer adânc în piept şi se răsuci rapid cu faţa spre el când băiatul o trase de mâna.
Să plângă..? Nu mai plânsese în faţa cuiva de când avea zece ani, nici în faţa familiei ei. Poate era din cauză că mereu încerca să se poarte matur doar ca să arâte că nu are nevoie de ajutor şi că se poate descurca şi singură.
Într-un fel brunetul avea dreptate. Aşa erau băieţii, se băteau, se răneau, îşi reveneau şi o luau de la început. Dar când el era singura familie pe care o avea când părinţii ei plecau, Ji Seo nu şi-o putea ierta când el păţea ceva.
Se mută cu paşi mici mai în faţă, până când ajunse foarte aproape de băiat. Îşi puse uşor mâna liberă pe spatele său, strângându-l în braţe, punându-şi capul pe pieptul său.
Îşi asunse faţa acolo, simţindu-se protejată. Părul îi intră în ochi şi se amestecă cu lacrimile care începuseră să îi alunece uşor pe obrajii roşi ca racul, însă nici că nu o mai interesa în acel moment. Îl strânse pe băiat cu mai multă putere, închizându-şi ochii şi continuând să plângă în linişte, din când în când trăgând guri mari de aer, încercând să se potolească deşi nu avea nici o şansă.

O cuprinse pe fata in brate si zambi bland, ridicandu-si privirea in sus pentru scurt timp. O lasa s aplanga, o lasa sa se descarce caci stia ca avea sa-i fie mai usor apoi, brunetul netezindu-i gentil parul rosul in timp ce imi mai depunea, din cand in cand, mici saruturi pe crestetul capului, mainile lui miscandu-se usor pe spatele acesteia.
-Asa, descarca-te, sunt aici pentru tine.
Spuse pe un ton bland, lasandu-si obrazul sprijinit de capul acesteia. Nu ii pasa cat de tare il strangea in brate, nu ii pasa cat de mult hainele lui aveau sa se ude. Tot ce vroia era ca tanara sa se descarce de orice grija si sa poata sa respire mai usurata apoi. Problemele in familie mereu aveau sa fie grele si daca nimeni nu te ajuta, devenea si mai dureros asa ca o intelegea perfect pe tanara.
O lasa sa planga pana ce contientiza ca era timpul sa o calmeze inainte sa prinda o durere de cap, ridicandu-i usor chipul spre el. Ii sterse tandru si atent lcrimile cu degetele mari dupa ce i-a cuprins obrajii in palma, sarutandu-i scurt si dulce fruntea.
-Voi fi mereu langa tine cand vei avea nevoie de ajutor, Ji Seo. Doar trebuie sa mi-l ceri, atata ot, si mereu voi fi langa tine sa ti-l ofer.

Fata se eliberase de-a dreptul. Nu mai era la fel de agitată ca înainte, plânsu parcă îi luară toate sentimentele acelea de furie şi tristeţe, făcând-o într-un fel să obosească. Simţi în tot acest timp însă că băiatul este aproape de ea. Prin acele mici sărutări şi modul în care o ţinea în braţe, era diferit.
Îi privi atentă când băiatul îi şterseră lacrimile, zâmbind slab când o sărută pe frunte, clipind de câteva ori. Ochii începură să o usture, ura sentimentul ăla după ce plângea.
Îşi umflă obrajii copilăreşte când auzi ce spune, îmbrăţişându-l încă odată, strâns. Nu avuse niciodată pe cineva care să aibă atât de multă grijă de ea şi să îi peste atât de mult de ea. Se îndepărtă uşor şi îi zâmbi dulce.
-Deasemenea. O să fiu aici dacă se întâmplă ceva, bine oppa? pronunţă cuvântul oppa cu o dulceaţă deosebită în ochi, încercând să îi zâmbească cât de larg putea în acel moment.
Se ridică uşor pe vârfuri şi îşi mută mâinile pe pieptul său bine făcut. Îi privi atent buzele, muşcându-şi-o uşor pe cea de jos a sa. Era aşa de inconştientă de cât de aproape se afla de el. Îşi apropiă buzele din ce în cel mai mult de ale sale, aprindu-se doar la câţiva milimetri distanţă. Clipi de câteva ori, simţindu-i respiraţia caldă pe chipul său. Se înroşi toată, deabia atunci realizând cât de aproape era de el şi de ce era gata, gata să facă. Nu putea să creadă că ea era defapt pe cale să iniţieze un sărut.
Se simţi stânjenită însă nici nu putea să se distanţeze.
-S...scuze.. se bâlbâi stângaci, deşi încă era în aceiaşi poziţie, doar că privirea sa era aţintită spre podea.

Zambi larg cand auzi modul in care pronuntase acel ''oppa'' si parca inima ii batu mai puternic in piept de cateva ori. Niciodata nu mai auzise asta de la o fata, nu intr-un asemenea mod atat de special si trebuia sa recunoasca ca pe moment a fost intr-u totul vrajit si nu intelegea cum de se intamplase atat de repede. O privea atent si era si mai cucerit de catre frumusetea acesteia, inima ii batea si mai tare iar mintea i se goli cat ai fi batut din palme. Nu mai putea sa se abtina si nu mai suporta sa auda acel ''scuze'' pronuntat de catre acele buze carnoase ce-l incitau atat de mult.
Ii prinse iarasi chipul intre palme si isi lipi buzele de catre cele ale tinerei, inchizandu-si ochii. Erau atat de dulci incat devenise dependent pe loc si incepuse sa se intrebe cum va mai rezista fara ele. Sarutul devenise unul pasional iar Hyun isi duse mainile in jurul taliei roscatei si o lipi de propiul corp, dorind sa o simta cat mai aproape posibil.
Rupse sarutul cand aerul devenise o problema grava, muscandu-si usor buza inferioara cand privirile lor se intalnira, zambind larg.
-A fost... cred ca tot ce mi-am dorit vre-odata.

Fata privi pierdută în podea deşi privirea ei se tot ridica din când în când spre buzele sale. Nu suporta faptul că era atât de aproape de el şi totuşi nu avea curajul să îl sărute. Acea atracţe pe care o avea pentru el o presa teribil de tare. Rare ori să fie Ji Seo fata care să ia iniţiativa într-un sărut.
Mări ochii când simţi din nou că brunetul îi apucă din nou obrajii în palmele sale, rămânând şi mai şocată când acesta o sărută. Simţi un gol în stomac, un fior în tot corpul, o pasiune între ei doi foarte mare. Îl sărută şi ea înapoi, apăsat, mutându-şi uşor mâinile de pe pieptul său, pe după gâtul lui, apropiindu-se şi mai mult de băiat, până când corpurile lor se atinseră cu totul. Buzele sale o fermecase cu totul, se lăsă pur şi simplu condusă de dorinţă, sărutul lor devenind din ce în ce mai pasional.
Îşi îndepărtă şi ea uşor capul în acelaşi timp cu brunetul, rămânând cu buzele întredeschise, privindu-l în ochi. Un zâmbet dulce îi apăru pe buze când îl auzi, aprobând din cap faptul că şi ea simţi acelaşi lucru. Fusese un sentiment intens, de care ştia că nu avea să se plictisească niciodată. Îşi puse uşor capul pe pieptul său, strângându-l în braţe.
Timpul şi totul din jurul ei se opri, nu mai conta ce a fost, conta ceea ce este acum, iar aici, cu el, simţea tot ceea ce îi trebuia. Îşi mută capul mai aproape de inima lui, simţind cât de tare bate. Închise ochii şi rămase cu urechea acolo, zâmbind.
-Ce tare îţi bate inima.. şopti uşor, ştiind că şi a ei bătea la fel, poate şi mai tare dacă aşa ceva se putea.

Aproape ca nici nu ii venea sa creada ca aceasta ii raspunse la sarut si ca nu il alungase. I-a fost de-ajuns un singura sarut ca sa realizeze cat de mult o vroia si sa realizeze faptul ca nu o mai putea lasa sa plece de langa el. Ii placea atat de mult incat innebunea, frumusetea ei il cucerise pe de-a-ntregul iar zambetul acela cristalin si luminos nu ii mai iesea din cap.
Zambi larg cand o auzi si isi puse mainile pe spatele micut al acesteia, privind-o usor ametit din cauza acelui sarut.
-Da, tu ai facut-o sa bata atat de tare asa ca, ar trebui sa te simti mandra.
Chicoti amuzat si ii saruta inca o data parul moale precum cele mai dulci cirese si isi musca apoi usor buza inferioara.
-Ji Seo... poate ca o sa-ti para o prostie sau totul e prea brusc insa eu chiar te plac. Te plac atat de mult incat as vrea sa imi permiti sa iti fiu iubit. Chiar nu mai pot sa ma gandesc ca intr-un final voi pleca de-aici si te voi pierde. Promit ca te voi face fericita si ca nu iti va lipsi absolut nimic cat timp vei fi cu mine. Ce zici, vrei sa imi faci onoarea de-a fi iubita mea?
O intreba pe un ton dulce si sarmant in timp ce o privea cu un zambet cuceritor pe buze, asteptandu-i nerabdator raspunsul, simtindu-si inima cum continua sa-i bata ca o nebuna in piept fara sa o poata controla.

Gesturile, vorbele, comportamentul, delicateţea, pasiunea, totul. Totul era perfect la ea, aşa îl vedea Ji Seo. Nu se aştepta ca inima ei să fie furată atât de repede, mai ales de un idol, mai ales de cineva pe care îl aprecia, de cineva pe care nici nu crezu că avea să-l întâlnească cu adevărat. Simţea cum se pierdea în braţele lui, cuvintele sale dulci făcând-o să se topească cu totul. Atât de dulce.. îşi zise în gând, zâmbind larg când auzi ce spune, referitor la bătăile inimii sale, era fericită să audă asta. Voia să stea lângă inima sa pentru todeauna şi să îi simtă bătaile inimii în fiecare moment, să îl simtă lângă ea şi al ei mereu.
Îşi muşcă uşor buza inferioară, parcă cutremurându-se când auzi ce îi spune brunetul. Pur şi simplu nu putea să creadă că băiatul avea sentimente la fel de puternice ca ale sale.
Îşi ridică privirea spre el, zâmbind dulce, obrajii ei fiind roşiatici, mai că se apropiau de culoarea părului ei roşcovan.
-Eşti tot ce vreau! Şi eu te plac oppa, aşa că şi pentru mine ar fii o onoare să fiu cu tine. Nici nu vreau să mai pleci vreodată de lângă mine.. zise pe un ton dulce, zâmbind şi apăsându-şi delicat buzele peste ale lui, sărutându-l cât de dulce putea ea şi blând, gustul buzelor sale fiind ca un drog pentru ea.
Se îndepărtă după câteva secunde, sărutându-i scurt vârful nasului, într-un mod adorabil şi copilăresc, o parte a ei pe care nu şi-o arâta deobicei. Se uită atent la buzele sale, deabia după realizând că el fusese lovit acolo. Surâse amuzată la gândul că sărutul ei îl vindecă.

Aproape ca ii statuse inima in loc cand aceasta accepta si nici macar nu stia ce sa spuna sau ce gest mai schiteze din cauza uimirii si a fericiri ce le traia in acea clipa. Doar zambi larg, groaznic de fericit ca apoi sa realizeze ca nu era un vis asa cum crezuse ca el, ca tanara chiar ii acceptase cererea si ca aveau sa fie impreuna de-acum incolo.
Ii raspunse la fel de tandru si de bland la sarut in timp ce mainile lui ii masau usor spatele, dorind parca sa se bage cat mai mult sub pielea acesteia ca sa o simta cat mai bine si cat mai aproape. Chicoti amuzat cand il saruta pe varful nasului si lasa se auda cum rasuflase usurat, inchizandu-si scurt ochii.
-Niciodata nu am fost mai fericit. Nici macar cand am ajuns sa-mi traiesc visul cu propii ochi. Ah, Ji Seo, de-ai sti cat de mult inseamna pentru mine ca suntem acum impreuna. Parca visez si totusi sunt treaz iar daca totusi este un vis, nu vreau sa ma mai trezesc niciodata.
O stranse tandru in brate si ii saruta parul ca apoi sa zambeasca larg. Nici macar nu mai stia ce se intampla in jurul sau- atat de fericit putea sa fie.
-Poti oricand sa vi sa locuiesti cu mine! Locuiesc intr-o casa destul de mare si mereu m-am simtit singur acolo iar daca tu ai fi cu mine, as putea sa te vad in fiecare zi si mi-ai alunga singuratatea. Desigur, nu te oblig sa faci un asemenea pas urias insa, vreau sa sti ca as fi mai mult decat fericit sa locuiesc impreuna cu tine.

Trase o gură mare de aer, neveniindu-i totuşi să creadă că se ajunse la aşa ceva. Era fericită, foarte fericită, în gândul ei aproape mulţumindu-i fratelui ei pentru prostiile pe care fusese în stare să le facă.
Îl privea dulce în ochi, o mâna mutându-şi-o pe obrazul său, cu cealaltă jucându-se cu părul său delicat, masându-l uşor. Era toată un zâmbet, nu se putea abţine să nu îl atingă şi să nu îl simtă lângă ea. Nu mai se simţise niciodată atât de posesivă, era pur şi simplu şocată de noiile părţi pe care le descoperea despre ea, cu ajutorul său.
-Nici eu, pâna la tine pot să-ţi spun că nu am ştiu ce înseamna să ţii cu adevărat la cineva. Mulţumesc că m-ai ajutat să găsesc acest sentiment, oppa. O să fii mereu lângă mine, nu? întrebă fata cu un zâmbet dulce pe chip, încă ţinându-şi una dintre palme pe obrajii săi. Pe cealaltă din părul lui, o luă uşor, mutând-o în faţa acestuia, scoţând în evidenţă degeţelul ei mic.
-Pinky promise că rămâi mereu lângă mine? spuse uşor timidă, ştiind că probabil obrajii ei erau complet roşii şi că zâmbetul ei inocent o trăda la cât de emoţionată era. Se purta ca un copil, dar el o făcea să fie aşa şi iubea acest sentiment.
Cliip de câteva ori când auzi ce propune băiatul, fiind destul de mirată. Era absolut fascinată de decizia lui, nu ar fii crezut că băiatul ar vrea aşa ceva, cel puţin nu acum. Îşi muşcă buza inferioară şi zâmbi larg, gândindu-se că are deja douăzeci de ani, nu putea să trăiască cu părinţii ei, şi acum că băiatul propuse asta nu trebuia să-şi mai cumpere singură un apartament al său.
Îl strânse din nou în braţe, neştiind cum să facă să-l simtă şi mai aproape de ea. Probabil nici cuvintele, nici vreun gest anume nu puteau descrie ce simţea ea în acel moment.
-Cred că..tocmai te-ai făcut cu o parteneră de casă şi de viaţă, oppa. spuse chicotind, accentuând oppa în stilul în care numai ea putea să îl facă, ştiind că probabil avea să fie primul şi singurul bărbat pe care avea să îl strige vreodată aşa.
Îşi mişcă puţin capul pe pieptul său, răsfăţându-se ca o mică pisicuţă fiind gata, gata să toarcă la pieptul bine făcut al iubitului ei. Îi simţea bătaiile inimii, căldura corpului, sentimentele, simţea tot ceea ce dorise vreodată să simtă, o inimă caldă şi un caracter deosebit.

Era foarte fericit sa auda toate acele lucruri din partea tinerei caci si el simtea la fel. Era prima persoana care reusise sa-l cucereasca atat de repede dar nici ca regreta acest lucru. Avea drept iubita o tanara fermecatoare, frumoasa precum zanele din povesti, eleganta si de familie buna. Ce si-ar putea dori mai mult de-atat? Cu siguranta, cand va avea sa o prezinte prietenilor lui, acestia vor muri de invidie si inima ii va creste si mai mult in piept lui Hyun de dragoste si de mandrie ca aceasta era numai si numai a lui.
O privea zambitor si ii urmarea cu atentie trasaturile faciale fine si buzele apetisante ce se mulau sub forma cuvintelor, dand afirmativ din cap.
-Pinky promise ca mereu voi fi langa tine, indiferent de ce se va intampla. Iar eu nu-mi incalc niciodata promisiunile, scumpa mea Ji Seo.
Iar faptul ca aceasta ii acceptase si a doua oferta il facea pe Hyun sa doreasca sa o ceara in casatorie chiar acum si acolo insa, vroia sa ia totul usurel si sa nu se grabeasca si vroia ca totul sa fie romantic si de vis cand avea sa o faca caci iubita lui merita tot ce era mai bun.
-Nici ca imi puteam dori ceva mai mult de-atat.
O privea zambitor cum se alinta de pieptul lui insa, toata acea atmosfera romantica a fost distrusa in clipa cand auzi strigatele tanarului care insista sa fie lasat sa plece. Ofta adanc, realizand ca mai trebuia sa se ocupe de inca o problema.
-Cred ca e timpul sa discut cu fratiorul meu, nu-i asa?