Sweet day of relaxing

Ji Seo nu îşi putea scoate din cap faptul că iubitul ei era un idol. De ce meritase ea, ca o simplă studentă un iubit ca el? Nici că voia să afle răspunsul în acele momente. Era prea important faptul că el era deja al ei şi nu mai asta îi umplea inima de fericire. Îşi muşcă uşor buza fiind conştientă că acceptase pasul următor foarte repede, însă asta simţea să facă, trebuia să-şi urmeze inima pâna la urmă, era cel mai important să facă acest lucru iar inima ei voia cu ardoare să fie mereu aproape de el.
Zâmbi dulce când băiatul îi promisese, fiind fericită să audă asta. Avea toată încredere în el, ştia că nu o minţea, ştia că putea să fie sigură că băiatul era la fel de hotărât ca şi ea.
Îi mângâiă pieptul pentru câteva secunde cu degetele ei, făcând cerculeţe, amuzându-se de partea sa copilăroasă şi bucurându-se de protecţia lui.
Se încruntă uşor când îl auzi pe fratele ei ţipând, un mic oftat scăpându-i dintre buze. Se dădu un pas mai în spate, priviindu-şi zâmbitoare iubitul.
-Cam aşa ceva. Sper să fim norocoşi! zise chicotind, luându-l pe băiat uşor de mâna, împreunându-şi degetele cu ale sale.

Ii stranse fetei usor mana apoi o lasa sa il conduca pana ce daduse cu ochii de fratele acesteia. Trebuia sa recunoasca ca nu arata deloc bine si asta il facea sa regrete ca nu a intervenit in acea bataie ceva mai repede insa, poate ca asa invatase si el o lectie importanta a veitii. Sau poate ca nu...
-Hey, hey. Usurel. Nimeni nu va pleca din casa asta pana ce nu vom rezolva problema de fata. Nu te cunosc, nu ma cunosti- stiu asta insa, trebuie sa fim realisti si sa spunem lucrurilor pe nume. Acum, ce-ar fi ca noi trei sa mergem in sufragerie si sa discutam putin? Fara tipete si agitatie caci nu rezolvam nimic cu ele apoi, vedem noi ce facem mai incolo.
Spuse calm, pastrandu-si un zabet sarmant pe buze ca apoi sa se apropie de tanar si sa-si duca o mana dupa umarul acestuia, determinandu-l astfel sa-l ghideze pana in sufragerie unde aveau sa poarte o discutie importanta. Hyun se aseza pe canapea impreuna cu iubita lui in timp ce tanarul statea in fata lor, pe un fotoliu.
-Esti tanar, ai abia 17 ani si incepi sa gusti din placerile vietii dar daca vei continua mult in ritmul asta, viata va incepe sa-ti arate si partile ei negative, asta, daca nu deja a inceput sa o faca. Nu sunt aici ca sa te lecturez si sunt aici ca sa te fac sa-ti dai seama ca nimeni nu-ti vrea raul si ca toti sunt ingrijorati in legatura cu tine, ca ii doare faptul ca ajungi sa fi implicat in batai si ca bei mai ceva decat un adult cu o multime de probleme pe cap. Si eu am fost ca tine, si eu mi-am dezamagit parintii din cauza anturajului caci am vrut sa fiu cool in fata prietenilor mei si chiar ama juns la sectia de politie si daca nu erau ai mei, o incurcam rau. Atunci a fost prima data cand mi-am vazut mama plangand de rusine ca are un asemenea fiu si mai rusine mi-a fost si mie. Chiar vrei ca toate persoanele ce tin la tine sa planga si sa fie rusinate de prezenta ta? Esti un tanar chipes si sarmant. Foloseste calitatile astea ca sa ai succes in viata si sa fi cool, nu faptul ca poti tine la cateva sticle de alcool. Asta nu impresioneaza pe nimeni asa ca, e timpul sa faci o schimbare in viata ta, bine?

Ji Seo coborâ la parter cu el, temându-se oarecum de ieşirile fratelui său care putea fii mult prea impulsiv. Îi strânse uşor mâna ca un impuls, practic venindu-i să îi mulţumească pe loc pentru tot ceea ce făcea pentru ea. Era important că el să vorbească cu Joon. Fratele său îl admira aşa că sigur avea să asculte de părerea sa.
Rămăsese mirată să vadă ca fratele său merge calm în sufragerie cu ei, alegând să discute odată în viaţa lui calm şi civilizat. Se aşeză lângă iubitul ei, privind atentă spre fratele ei cât timp el îi explica şi îi spunea lucruri care erau foarte importante. Îi dădea sfaturi bune şi bine de gândit, folosindu-se doar pe el ca exemplu. Era un om de admirat, Ji Seo chiar îl admira pentru tăria sa şi pentru schimbarea evidentă pe care el o făcu. Se purta ca un tată în acel moment, acel gând o făcu pe roşcovană să chicotească, lăsându-şi pentru câteva momente privirea în jos.
Fratele ei avea un chip trist şi supărat, se uită la Ji Seo serios, fata încruntându-se când văzu ochii înlăcrimaţi ai fratelui său. Atunci ea îşi dădu seama că şi singurătatea îl transformase în acest gen de băiat care era acum. Cum părinţii lor erau cam rar pe acasă probabil lui nu i-a fost prea uşor. Ji Seo îi zâmbi dulce brunetului după se mutase lângă fratele ei, strângându-l în braţe, acesta aşezându-şi capul pe umărul ei. Fata îi masă uşor părul, uitându-se fericită spre iubitul ei. Îşi întredeschise buzele, formând un mulţumesc cu ele deşi cuvintele nu ieşeau.
După ce fratele său se calmă, fata îi promise că o sa stea mai mult cu el şi o să încerce să îi acorde atenţia de care părinţii ei nu au timp. Băiatul zâmbi şi se ridică în picioare, mulţumindu-i brunetului pentru lecţia pe care i-o dădu, exprimându-şi şi admiraţia pe care o are pentru talentele sale muzicale şi actoriceşti.
-Hmm..pot avea totuşi un autograf? întrebă Joon timid, scoţându-şi carneţelul şi pixul din buzunarul de la spate al jeanşilor săi, întinzându-le spre idolul său care devenise deodată şi modelul său în viaţă.
Ji Seo privrea fericită spre ei, rezemându-şi uşor spatele pe canapea. Era bine să vadă însfârşit cum cineva avea o discuţie reală cu fratele ei. Spera să o ţină pe calea cea bună.

Zambi larg si dadu usor afirmativ din cap cand tanara mima acel ''multumesc'', bucurandu-se enorm ca ii putuse ajuta chiar daca nu prea a facut multe lucruri. Era bine ca cineva sa stea de vorba cu tine cand o apucai pe cai gresite caci si el patise la fel: fusese ajutat de catre un prieten de-al tatalui sau care, pana si in prezent, continua sa ii fie model in viata si niciodata nu va uita bunatatea acestuia. Din cauza asta, mereu era important sa vorbesti cu cineva la greu si sa incerci sa-i explici cu ce greseste, unde va ajunge si sa-l sustii cat mai mult posibil.
Isi indrepta privirea spre tanar cand ii ceru autograful si rase scurt, dand imediat afirmativ din cap. hiar nu se asteptase la asta insa, era mai mult decat fericit sa i-l acorde.
-Sti, daca vre-odata vei dori sa iesi cu cineva in oras sau sa iti petreci timpul cu cineva ca sa-ti alungi plictiseala, sa sti ca poti conta pe mine. Imi poti face chiar si vizite oricand doresti cand sunt acasa. Nu ma vei deranja deloc si, cand va fi posibil, o sa te iau cu mine la filmari si prin concerte iar daca nu, am sa ma asigur ca iti voi trimite bilete sau permise pentru culise.
Spuse in timp ce ii daduse autograful ca apoi sa ii intinda carnetul si pixul, zambindu-i larg.
-Vom fi frati de-acum incolo avand in vedere ca sora ta mi-a facut onoarea de a ma accepta ca si iubitul ei asa ca, mereu sa contezi pe ajutorul meu, bine? Si sa fi cuminte altfel nu am sa-ti fac cunostinta cu prietenele mele din bransa.
Ii facu jucaus cu ochiul, stiind ca tanarul se prinsese la ce anume se referise Hyun cu mentionase despre acele fete.

Ji Seo era sigură că fratele ei era complet în Rai în acel moment. Să primeşti sfaturi şi să aflii că idolului tău preferat îi pasă de tine era un lucru extraordinar. Nu se aştepta niciodată ca un idol să fie ca Hyun. Aşa bun şi sufletist, romantic şi dulce, o personalitate absolut impecabilă care pe ea o vrăjii complet.
Ea rămase pe canapea în timp ce fratele ei stătea lângă idolul lui. Ochii lui Joon strălueau, era plin de admiraţie pentru persoana din faţa sa. Băiatul îşi aplecă capul fiind total recunoscător pentru bunătatea lui Hyun. Aprobăbă şi fu deacord, ba chiar glumind şi spunând să nu se supere pe el dacă îl va suna de mult de trei ori pe săptămână. Luă carneţelul rapid, zâmbindu-i larg şi mulţumindu-i.
Băiatul aruncă o privire scurtă spre sora lui. Una plină de admiraţie şi fericire, probabil nici el nu ştia cum de sora lui a ajuns să fie cu cineva ca Hyun.
-Mă bucur şi sunt sigur că o să ai gijă de sora mea! spuse el zâmbind, făcând-o pe Ji Seo să se simtă puţin jenată, se simţea ca o fetiţă mică dar tot era fericită. Joon întinse rapid mâna spre Hyun, zâmbindu-i larg.
-Am uitat totuşi să mă prezint oficial..Sunt Park Joon, fratele lui Ji Seo şi mândru să spun că şi fratele tău. spuse el zâmbăreţ, un rânjet apărându-i pe faţă când auzi de ce primea pentru cuminţenia sa.
Ji Seo îşi ţugui buzele, uitându-se deodată spre Hyun. Fratele său văzu momentul, apropiindu-se uşor de urechea viitorului său frate, şoptindu-i.
-Heeeh, poate Ji Seo devine geloasă. deşi îi spusese la ureche, o făcuse în aşa fel încât să audă şi fata.
-Park Joon, nu mai spune prosti! spuse în auto-apărare deşi chipul ei o trăda. Fratele ei chicoti uşor, luându-şi după la revedere de la idolul său, mulţumindu-i şi asigurându-l că că îl va suna. Urcă pe scări, anunţând că intră la duş.
Roşcata se uită spre iubitul ei, umflându-şi obrajii copilăreşte, spunând pe un ton dulce şi copilăros:
-Oppa..am de ce să fiu geloasă?

Noua personalitate a tanarului il fermeca pe deplin pe Hyun si realiza ca nu numai ca s-a ales cu o iubita perfecta, ci ca s-a si ales cu un frate incantator ce avea sa faca multe cuceriri printre piretenele sale ce erau si ele idoli dar, nici ca se putea simti mai mandru de atat. Ii spuse ca nu era absolut nici o problema daca avea sa-l sune si ca putea sa o faca de cate ori dorea, fara retinere caci mereu ii va raspunde si va sta de vorba cu el.
Hyun ii cuprinse mana acestuia si se ridica in picioare cat timp i-o scutura de cateva ori, continuand sa ii zambeasca larg.
-Kim Hyun-joong, ma bucur sa te cunosc Joon si sper sa ne inteleg bine de-acum incolo.
Zambi larg si se aseza inapoi la locul sau, ca sa-si mute imediat privirea spre iubita sa cand il auzi pe Joon spunand acele lucruri, abtinandu-se sa nu bufneasca in ras cand ii vazu expresia si cand aceasta se lua de Joon. Dadu imediat negativ din cap la intrebarea roscatei, fiind sigur pe spusele sale:
-Nici vorba de asa ceva, Ji Seo. Tu esti cea mai importanta persoana pentru mine acum si nu mi-as permite niciodata sa fac ceva care sa puna capat relatiei noastre sau sa te faca trista macar. As prefera sa mor decat sa stiu ca eu sunt motivul lacrimilor tale asa ca, nu iti face griji. Sunt numai al tau si asa voi ramane pana ce te vei satura de mine.

Un Joon fericit şi împlinit şi o Ji Seo şi mai fericită şi total vrăjită, asta era tabloul perfect care era acum pictat, totul datorită lui Hyun.
Ji Seo privi printre gene reacţiile iubitului său, fiind extrem de fericită să vadă că acesta neagă şi este atât de sigur pe spusele sale.
Roşcovana se încruntă un pic, ridicându-se de pe cealaltă canapea, pentru a se muta pe cea unde stătea şi el. Îşi întinse picioarele pe canapea şi îşi lăsă capul în poala iubitului ei, prinzându-i ambele mâini între ale eie, împletindu-şi lent degetele cu ale lui, începând să se joace cu mâinile lor, masându-i din când în când degetele acestuia.
După pumnii de la club, el nu putea să mintă că era chiar complet în regulă, fata încă nici nu uitase de micuţa rană care i se vedea pe buza inferioară, avea grijă să i-o trateze şi pe aia oricum.
-Mă bucur oppa, nici eu nu o să te înşel sau ceva. Dar te rog să nu mai pomeneşti de sfârşitul relaţiei sau de..moarta ta, bine? Mă întristează...şi dacă ai muri aş fii şi mai tristă şi aş plânge cum nu am plâns niciodată. Şi nu o să mă satur niciodată de tine, sunt sigură de asta.. zise pe un ton uşor trist şi tremurat, fiindu-i chiar foarte frică de aşa ceva, nici nu voia să se gândească.
Închise uşor ochii, punând mâinile sale care încă erau împreunate cu ale lui, pe burtica sa, încă mângâindu-l uşor.

O lasa pe tanara sa stea asa cum dorea si o lasa se se joace in voie cu degetele lui, ascultandu-i atent cuvintele. Poate ca nu s-a exprimat tocmai bine si gresise sa puna astfel problema avand in vedere ca aum o intristase si nu suporta sa o stie asa.
-Imi pare rau, scumpo, nu am vrut sa te intristez. Nu trebuie sa iti faci griji cu astfel de lucruri. O sa imbatranim frumos, impreuna, iti garantez asta.
Ii facu cuceritor cu ochiul si ii privea atent chipul rumos, ca apoi sa se aplece si sa-i sarutele buzele rosii si dulci, simtindu-si inima um ii galopa iarasi de fericire in piept.
- O sa facem atat de multe lucruri impreuna de-acum incolo Ji Seon incat, abia daca vei mai avea timp si pentru tine. Am sa tin ca si un scai lipit de tine- atat de importanta esti. Nici macar la filmari nu mai vreau sa ma duc daca nu esti tu insa, daca vre-odata nu vei putea merge cu mine, sa sti ca am sa te sun in fiecare pauza pe care o sa o am.

Se simtea aşa confortabil în braţele sale, protejată şi iubită. Nu mai voia niciodată să dea drumul la acele braţe puternice care o făceau să se simtă atât de bine. Era totul încă un vis pentru ea oricum. Unul din care nu voia să se mai trezească niciodată.
-E în regulă, sunt sigură de asta. Sper să avem parte de o micuţă Ji Seo şi de un micuţ Hyun.. şuşoti timidă, gândul făcând-o să roşeacă evident. O familie fericită alături de el era probabil cel mai frumos lucru pe care şi-l putea dori şi cea mai înverşunată dorinţă a sa.
Ji Seo îi zâmbi dulce şi îl sărută înapoi, buzele sale fiind de fiecare dată ceva special pentru ea. Nu putea să se plictisească de aşa ceva, aveau ceva al lor ce o fermeca de fiecare dată, ceva la care era imună. Asta fiind băiatul pe care îl plăcea atât de mult, nu se putea sătura de el.
-Sună perfect pentru mine, oppa! Cât timp sunt cu tine nu am nevoie de timp pentru mine, îl vreau pe tot ca să fiu fericită cu tine. Promit că o sa merg cu tine peste tot, bine? Oriunde ai vrea tu! îi zise fericită şi plină de emoţii, fiind recunoscătoare că are un iubit atât de fidel şi iubitor ca el. Putea spune că era indeplinită.

-Ah, ar fi o adevarata incantare daca am avea parte de o micuta tu si de un micut eu. Gandeste-te numai la clipele cand se vor lua la harta si cand micutul eu o va apara pe micuta tu in fata copiilor rai de scoala si gandeste-te la toate acele hainute mici si pantofiori ca de papusa si jucariile pe care o sa le cumparam ca apoi sa le urcam in pod, cand vor creste, caci nu ne va lasa inima sa le dam.
Spuse amuzat la aceste ganduri, realizand abia acum cat de minunat ar fi sa aibe o familie impreuna cu aceasta. Intr-adevar, nimic altceva din intreaga lume nu s-ar compora cu sentimentul lui de mandrie ca tata si sot.
Isi lasa privirea asupra roscatei si zambi larg cand ii auzi cuvintele, ridicandu-se cat sa ii sarute tandru fruntea dupa ce primi acel sarut pe buze din partea ei.
-Chiar ma bucur sa vad ca iti doresti sa petreci cat mia mult timp alaturi de mine, Jo Seo. Sunt cel mai norocos barbat de pe fata pamantului acum ca te-am cunoscut pe tine. Chiar nu pot fi mai fericit de-atat.

Ji Seo zâmbi dulce fiind fericită şi mirată în acelaşi timp de mintea iubitului ei. Era la fel de visător ca ea, lucru care iubea extrem de mult la el. Doar gândul că ar avea o astfel de familie fericită şi simpatică o făcea să zâmbeacă non stop, poate chiar şi să plângă de fericire pentru că nu îi venea să creadă aşa ceva.
-Da, ar fii minunat! Sau discuţiile mama-fiica, tată-fiu, care ar fii atât de amuzante sau când vom îmbătrâni şi vom avea nepoţei.. clipi de câteva ori, acest vis frumos sperând să fie o realitate frumoasa în curând.
Buzele i se întinseră într-un zâmbet dulce, iubind cum băiatul o sărută protecor şi iubitor pe frunte.
-Sunt recunoscătoare că te-am întâlnit. zise zâmbind, aprobând tot ceea ce zicea băiatul cu mişcări rapide ale capului.
Avea dreptate, asta era cea mai mare fericire, iubirea. Şi să o împarţi cu cineva care are sentimente la fel de puternice şi arzătoare era şi mai frumos. Era pur şi simplu perfect.

Zambea larg si dadea afirmativ din cap la afirmatiile tinerei, incepand iar sa viseze la timpul cand vor avea nepotei si or fi batrani iar ei tot se vor iubi mai mult ca oricand. Chiar simtea ca alaturi de fata era invincibil si nimeni sau nimic nu-l putea atinge. Lumea lui devenise atat de luminoasa de cand o intalnise pe fata si nu ar fi permis niciodata ca ea sa plece si sa-l lase singur. Ar fi fost atta de devastator.
-Si eu sunt la fel de recunoscator. Pur si simplu nu-mi pot da seama cum am ajuns sa fim impreuna, cum s-au petrecut lucrurile atat de repede dar nu regret absolut nimic. Nu voi regreta niciodata si mereu te voi iubi, din ce, in ce mai mult.
Ii zambi sarmant si se apleca asupra abuzelor ei, cuprinzandu-le intr-un sarut pasional insa, telefonul incepuse sa ii sune ca un disperat, lucru ce-l facu sa ofteze adanc si sa se incrunte.
-Scuza-ma o clipa.
Isi scoase telefonul din buzunar si observa ca impresarul era cel care suna asa ca raspunse, insa ramase pe loc. Acesta ii spunea ca s-a facut o schimbare de plan si ca trebuia sa se duca la studio caci incepeau de azi inregistrarile la noul album. Hyun nu avea incotro asa ca ii spuse ca intr-o ora avea sa fie acolo si inchise.
-Off...Nee, Ji Seo, ai mai fost vre-odata intr-un studio de inregistrari? Intreba ranjitor, privind-o patrunzator in ochi.

Chicoti uşor, mişcându-şi capul într-un semn aprobator. Da, nici ea nu îşi dădu seama cum se întâmplase totul atât de rapid cu ei doi, însă nici că mai conta, aşteptase acest sentiment de prea mulţi ani ca să se întrebe acum de ce îl are.
îi răspunse la sărut, clipind de câteva ori şi încruntându-se puţin când telefonul îi sună. Îl privi atent, dându-şi seama cu cine vorbea el defapt. Se pare că micuţa sa zi liberă nu era defapt o zi întreagă.
Zâmbi dulce, ţuguinud-şi uşor buzele când auzi întrebarea tânărului. Nu fusese niciodată, deşi avuse ocazia să dea o audiţie pentru o agenţie când era mai mică deşi refuză. Nu era chiar visul ei să fie cântăreaţă. Ştia că probabil nu era oricum destul de puternică să reziste la tot ceea ce îţi oferea viaţa de idol.
-Hmm nu, niciodată. îşi umflă orajii copilăreşte şi îl privi atentă pe băiat, ridicându-şi uşor o mână pentru a îî da brunetului câteva fire de păr la o parte de pe chip.

-Atunci, e timpul sa mergem! M-a sunat impresarul: incepem de azi inregistrarile la noul album si vreau sa vi cu mine. Am sa-ti fac cunostinta cu restul membrilor si cativa prieteni. Eu trebuie sa ma duc pana acasa dar am sa vin sa te iau cu masina in cam... o ora sa zicem. Asa, ai timp sa te pregatesti si tu daca doresti sa te schimbi sau sa te aranjezi. Ai sa vezi, iti va placea acolo.
Zambi larg si o saruta dulce pe buze, apoi ii saruta si mana ce ii daduse acele fire de par la o parte, ridicandu-se usor de pe canapea. Hainele ii erau patate de cateva picuri de sange asa ca nu putea merge cu ele si trebuia sa isi ascunda si lovitura de la buza insa, stia deja cum sa o faca.
-Imi poti chema un taxi? Oh! Intreaba-l pe Joon daca vrea sa mearga si el. Nu ma deranjeaza deloc sa-l iau.
Spuse in timp ce isi scoase telefonul ca sa-i anunte si pe restul din trupa, imrpesarul rugandu-l sa faca asta caci el trebuia sa se ocupe de alte aranjamente.

Roşcata clipi de câteva ori, nevenindu-i să creadă că el avea de gând să o ia cu ea. Nu ştia de ce îi era mai ruşine, de formaţia lui sau de impresar? Şi cum avea să se arânjeze? Trebuia să gândească repede şi să arâte perfect. Iubita lui trebuia să fie cu standare înalte ca el, nu să îl facă de ruşine. Îşi muşcă limba, fiind mai mult în gândurile ei decât pe pământ.
Îşi clătină puţin capul, uitându-se spre iubitul ei.
-Bine..o să încerc să fiu perfectă. zise chicotind, ridicându-se uşor în picioare, apropiindu-se de iubitul ei. Se încruntă puţin, plimbându-şi uşor degetul mare pe buza lui inferioară, pe care un mic semnuleţ se afla.
-Sigur eşti ok? întrbă cât timp îşi muşcă buza inferioară, fiind foarte îngrijorată.
Îl strigă pe fratele ei şi îi explică totul rapid, spunându-i şi să cheme un taxi pentru brunet. Joon părea foarte fericit, luând-o rapid pe scări şi anunţând că merge să se pregătească şi o să sune un taxiu din camera sa. Fata chicoti scurt, reacţia fratelul ei fiind foarte furtunoasă, era foarte fericit şi energic.
-Se pare că micuţa tornadă e mai mult decât fericită să meargă! zise ea zâmbind larg, atenţia ei fiind însă tot spre buza băiatului, degetul ei încă fiind în acel colţişor unde era rana.

Isi indrepta privirea privirea spre tanara si incepu sa rada amuzat, spunand ca nu avea cum sa fie mai perfecta decat de-atat. In ochii lui, orice-ar face tanara, oricum s-ar imbraca si oricum s-ar aranja, mereu va fi perfecta si mereu va fi frumoasa. Abia astepta ca prietenii lui sa o cunoasca si sa moara de invidie, sa se dea mare cu ea si sa se mandreasca ca avea o asemenea iubita iar aceste ganduri il facura sa zambeasca larg.
Isi indrepta privirea spre tanara cand ii simti degetul si il saruta dulce, pastrandu-si zambetul pe buze.
-Totul este okey, nu iti face griji. E doar o julitura, am sa o ascund cu usurinta.
O asigura el in timp ce continua sa scrie mesaje si sa-i determine pe lenesii lui colegi sa isi miste fundurile la studio, reusind in cele din urma. Isi baga telefonul in buzunar si isi indrepta toata atentia spre roscata, zambind larg.
-Ma bucur sa aud ca este atat de incantat. O sa se distreze sigur. Acum eu plec, am sa vin peste o ora sa va iau. Ah, era sa uit. Uite, asta e numarul meu.
Spuse in timp ce isi scrise numarul pe o foaie de hartie si il dadu fetei, sarutand-o dulce ca apoi sa paraseasca casa cand auzi claxonul taxiului.